|
|
Predecesorul
tacului modern a fost un model de baston (asemanator cu
crosa de golf) care mai degraba avea rolul de a impinge bila
si nu a o lovi in modul in care suntem obisnuiti. Atunci
cand bila se gasea langa manta, folosirea acestui baston era
dificila (partea care trebuia sa impinga bila nu incapea
intre manta si bila) si astfel jucatorii obisnuiau sa
foloseasca partea din spate pentru a lovi bila. Astfel de
practici au dus la crearea de bastoane fara "piciorul"
curbat de lovire, astfel inventandu-se primele tacuri
moderne. Insa initial tacul era lasat doar pe mainile
jucatorilor mai priceputi, din cauza temerii ca postavul
poate sa se rupa daca un jucator neexperimentat l-ar folosi
necorespunzator.
Lungimea medie a unui tac este de 148 cm. Exista doua tipuri
principale de tacuri: cele dintr-o bucata (care se gasesc in
general in salile de biliard) si cele din doua bucati (impartite
asa din motive de transport, ele putand astfel fi carate
intr-o husa speciala de dimensiuni rezonabile). Tacurile cu
functie speciala fac parte dintr-o categorie separata.
Astfel exista si tacuri pentru spargere, pentru lovituri
sarite (pentru jump), pentru lovituri ocolite (pentru masse)
sau chiar combinate pentru spargere si jump (tac din 3
bucati). |
|
|
|
